Franja

imeníten -tna -o prid.
1. distins, ales
2. excelent

imenítno prisl. excelent

imenoslóvje -a s onomastică

imenoválec -lca m mat. numitor

imenoválnik -a m lingv. nominativ

imenován -a -o prid. numit, zis

imenovánje -a s numire

imenováti -ujem dov./nedov.
1. a numi, a-i da un nume
2. a chema pe nume
3. a numi, a desemna (într-o funcţie)

imenováti se a se numi

iménski -a -o prid. nominal

iméti imám nedov.
1. a avea
2. a poseda, a deţine
3.
□ imeti na/pri sebi a purta
4.
□ imeti predavanje a avea/a ţine cursuri
5.
□ imeti za a considera; a folosi pentru
6.
□ imeti rad a iubi, a-i place

imétje -a s avere, avut, avuţie, proprietate; bun

imétnik -a m (-nica -e ž) posesor (-oare), deţinator (-oare)

imigrácija -e ž imigraţie

imigrírati -am dov./nedov. a imigra

imitácija -e ž imitaţie, imitare; reproducere

imítirati -am nedov./dov. a imita

ímperativ -a m imperativ

imperátor -ja m împărat, imperator

ímperfekt -a m imperfect

imperialíst -a m imperialist